Ţrrrrrr! Ţrrrrrrrrrrrrrr!
Sună telefonul. La celălalt capăt al firului, un domn. Se prezintă respectuos, dar nu-i reţin numele. Fără introduceri ori menajamente, domnul îmi reproşează conţinutul ştirii pe care colega mea tocmai îl redase pe post.

Era vorba despre adoptarea unor câini maidanezi, fără stăpân, de nişte oameni miloşi din Germania şi Romania. Pe un ton destul de supărat (ofuscat), dumnealui îmi spune că în loc sa vorbim despre orfelinate şi copiii orfani, noi ne asemănăm cu lumea şi prezentăm "câinii".

L-am întrebat pe om cât timp asculta radio VE. Mi-a răspuns, impozant că numai noaptea nu ascultă. Douăsprezece ore fără întrerupere ascultaţi?, continui eu pe aceeaşi temă. Bineînţeles că nu, răspunde el, mai trebuie să şi muncim. Aha! Deci dumnealui a reuşit să-mi furnizeze o minciună în doi timpi şi trei mişcări, dar îmi ţinea mie o "predică moralizatoare" despre asemănarea cu lumea.

Acum să facem ceva ordine în această prezentare. Radioul nu este biserică. Un post de radio trebuie să aibă, obligatoriu, un departament informaţional, de ştiri. Departamentul cu pricina prezintă ascultătorilor acele evenimente ce fac obiectul unei/-or ştiri, evenimente reale ce au loc în urbe. Acestea se desfăşoară fără consimţământul nostru, iar natura lor este diversă.

Dacă unuia sau unora nu le plac animalele, treaba lor, însă ştirea trebuia difuzată, deoarece sunt sute de oameni iubitori de animale.

Avem emisiuni cu caracter social, slavă Domnului, iar ştirile nostre cuprind mai ales acele evenimente în care fiinţa umană ocupă un loc central.